Încrederea în sine nu se construiește cu complimente goale, ci cu experiențe reale prin care copilul își validează competența.
Iată cum poți să oferi copilului tău fundamentul solid pentru o încredere autentică.
De ce încrederea în sine e mai mult decât „să îi spui că e minunat
Săptămâna trecută, o mamă îmi spunea: „Îi tot zic Alexiei că e frumoasă și deșteaptă, dar ea tot se compară cu ceilalți copii și se simte inferioară. Nu înțeleg ce mai pot să fac.”
Înțeleg frustrarea ei. Pentru că încrederea în sine nu se construiește cu laude externe, oricât de sincere ar fi ele. Se construiește prin experiențe personale de reușită, prin sentimentul că „pot să fac asta pentru că am mai făcut-o înainte”.
După 17 ani de lucru cu copii și părinți, am învățat că încrederea autentică se naște în corp, se hrănește cu provocări pe măsură și se consolidează în comunitate. Nu e ceva ce poți să „dai” copilului.
E ceva ce îl poți ajuta să-și construiască singur, dacă implementezi doar câteva din următoarele tactici:
1. Lasă-l să simtă că corpul lui poate face lucruri uimitoare
Primul loc unde copilul învață că poate să influențeze realitatea e propriul corp. Când reușește să stea în echilibru pe o grindă sau să coordoneze o mișcare complexă, dezvoltă o încredere care nu poate fi clătinată de nimeni.
De ce funcționează:
Corpul nu minte. Nu poți să pretinzi că poți face ceva fizic – ori poți, ori nu poți. Această onestitate brutală e exact ce îi trebuie copilului pentru a-și construi o imagine realistă despre propriile capacități.
Cum aplici:
• Încurajează activitățile fizice variate – escaladă, înot, dans, arte marțiale
• Nu îl proteja de fiecare zgârietură sau cădere
• Celebrează progresul, nu doar rezultatul final
• Alege activități care îi permit să vadă îmbunătățiri concrete în timp
2. Învață-l să-și regleze emoțiile prin corp, nu doar prin cuvinte
Un copil care știe să-și calmeze singur sistemul nervos când e supărat are o super putere. Nu mai depinde de alții să-l liniștească și nu mai e victima propriilor emoții.
De ce e important:
Emoțiile intense îi pot bloca copilului accesul la resurse interne. Dacă învață să-și regleze starea corporală, va avea acces la întreaga sa inteligență chiar și în momente dificile.
Tehnici concrete:
• Respirația cu burtica: Pune-i mâna pe burtă și învață-l să inspire „umflând balonul din burtă”
• Mișcări de reglare: Când e agitat, încurajează-l să sară, să alerge sau să facă mișcări mari cu brațele
• Tapping-ul simplu: Bătăi ușoare pe piept sau pe brațe când se simte anxios
• Poziții de putere: Să stea drept, cu umerii în spate, când are nevoie să se simtă puternic
3. Oferă-i provocări pe măsura lui, nu imposibile și nici prea ușoare
Zona de dezvoltare optimă e acel loc magic unde copilul se simte provocat, dar nu copleșit. Prea ușor îl plictisește, prea greu îl frustrează.
Regula de aur: Dacă reușește în 70-80% din timp, provocarea e perfectă. Dacă reușește mereu, e prea ușoară. Dacă eșuează mereu, e prea grea.
Exemple practice:
• La teme: Începe cu exercițiile pe care le știe, apoi treci la cele noi
• În sport: Mărește treptat distanța, greutatea sau complexitatea
• În responsabilități: Adaugă câte o sarcină nouă pe lună, nu toate odată
• În relații sociale: Încurajează-l să interacționeze cu copii noi, dar în medii familiare
4. Construiește-i un sistem de referință intern, nu extern
Copilul care se compară constant cu alții va fi mereu la mila performanțelor celorlalți. Cel care concurează cu propria versiune de ieri va avea mereu control asupra progresului său.
În loc de: „Uite, Maria deja știe să facă asta!”
Spune:
„Te-ai îmbunătățit mult de când ai început! Îți amintești cum era la început?”
Creează ritualuri de autoevaluare:
• Întreabă-l seara: „Cu ce ești mulțumit la tine azi?”
• Ține un jurnal al progresului (vizual, pentru copiii mici)
• Fotografiază-i realizările pentru a putea să le compare în timp
• Învață-l să-și pună întrebări: „Ce am învățat astăzi?” în loc de „Am fost cel mai bun?”
5. Respectă-i ritmul natural de dezvoltare
Fiecare copil are propriul calendar intern. Unul va fi gata să înote la 4 ani, altul la 7. Unul va citi devreme, altul va excela la sport mai târziu.
Încrederea se construiește când respectăm aceste ritmuri, nu când le forțăm.
Semnale că împingi prea tare:
• Copilul devine anxios înainte de activități
• Evită să încerce lucruri noi
• Se compară obsesiv cu alții
• Are reacții emoționale intense la eșec
Semnale că e în ritmul lui:
• E curios să încerce
• Acceptă că va greși la început
• Perseverează când e greu
• Se bucură de proces, nu doar de rezultat
6. Creează-i experiențe de utilitate și contribuție
Un copil care simte că poate să ajute, că contribuția lui contează, dezvoltă o încredere profundă în propria valoare. Nu e doar „cel care primește îngrijire”, ci și cel care poate să ofere ceva valoros.
Idei pe vârste:
• 3-5 ani: Să te ajute să pui masa, să hrănească animalul de companie, să-și aranjeze jucăriile
• 6-8 ani: Să-și pregătească singur micul dejun, să te ajute cu cumpărăturile, să aibă grijă de o plantă
• 9-12 ani: Să învețe pe cineva ceva ce știe el, să organizeze o activitate pentru familia, să aibă responsabilități constante în casă
Atenție: Nu e vorba să-l suprasoliciți, ci să-i dai oportunități să descopere că poate fi util.
7. Învață-l să-și vorbească frumos sieși
Vocea interioară a copilului va deveni vocea interioară a adultului. Dacă acum învață că e „prost” sau „încet” sau „neajutorat”, aceste etichete îl vor urmări ani de zile.
Modelează auto-vorbitrea pozitivă:
• Când greșești tu, spune cu voce tare: „E în regulă, o să încerc din nou”
• În loc de „Sunt proastă la asta”, spune: „Încă nu am învățat asta bine”
• Arată-i că și tu ai nevoie să exersezi: „Să mai fac o dată să mi iasă mai bine”
Exerciții de auto-compasiune:
• Învață-l să-și pună mâna pe inimă când e trist cu el
• Să-și spună: „E normal să greșesc când învăț ceva nou”
• Să se întrebe: „Ce i-aș spune unui prieten care ar fi în situația mea?”
8. Oferă-i experiențe de independență graduală
Încrederea se construiește când copilul simte că poate să se descurce singur în situații din ce în ce mai complexe. Dar independența se construiește treptat, nu dintr-o dată.
Strategia scărilor: Ca să urci la etajul 2, trebuie să urci mai întâi la 1. Ca să-l trimiți singur la magazin, trebuie să se fi descurcat mai întâi singur în casă.
Progresie logică:
1. În siguranță: Lasă-l să se joace singur în cameră în timp ce tu ești în casă
2. Cu responsabilitate: Să-și pregătească singur ghiozdanul pentru a doua zi
3. Social: Să comande singur la restaurant sau să întrebe singur informații
4. În comunitate: Să meargă singur la un vecin sau într-un magazin din apropiere
9. Construiește-i o comunitate care îl susține
Copilul nu se dezvoltă într-un vacuum. Are nevoie de un „trib” care să-l vadă, să-l accepte și să-l încurajeze să crească.
Și știm cu toții că nu orice grup e benefic – unele pot fi chiar toxice.
Caracteristicile unui grup constructiv pentru copil:
• Diversitatea e văzută ca bogăție, nu ca amenințare
• Greșelile sunt oportunități de învățare, nu motive de rușine
• Fiecare copil e văzut pentru punctele sale forte
• Colaborarea e încurajată mai mult decât competiția
• Adulții din grup sunt modele de echilibru și empatie
Semnale de alarmă într-un grup:
• Comparațiile constante între copii
• Etichetarea copiilor („cel inteligent”, „cel problemă”)
• Atmosfera de competiție toxică
• Adulți care folosesc rușinea ca metodă educațională
Încrederea se construiește zi de zi, nu într-una singură.
Încrederea în sine nu e ca un întrerupător pe care îl aprinzi odată și gata, ci ca un mușchi care se antrenează constant.
E normal ca în unele zile va fi mai puternică, altele mai fragilă.
Rolul tău ca părinte nu e să-i construiești încrederea – e să creezi condițiile în care el să și-o poată construi singur.
Să fii acolo când e greu, să celebrezi când e bine, și să ai răbdare cu procesul.
Un copil cu încredere autentică în sine nu e cel care se crede perfect. E cel care știe că poate să învețe, să crească și să se adapteze.
Că poate să cadă și să se ridice, că e valoros așa cum e și că poate deveni și mai mult.
Asta e cea mai frumoasă moștenire pe care i-o poți lăsa.
Vrei să afli mai multe despre dezvoltarea echilibrată a copilului tău?
La Be You Club, copiii învață să-și descopere forța interioară prin mișcare ghidată, într-o comunitate care îi susține să fie ei înșiși, într-un mod constructiv.
Dacă vrei să vezi cum arată în practică construirea încrederii autentice, te invit să afli mai multe despre programele noastre la Înscriere curs dezvoltare personală pentru copii 3-14 ani București – Be You Club.
Sau contactează-ne la 0721 828 805 (între 9:00-13:00 , de luni până vineri) pentru o ședință de consultanță gratuită și descoperă cum poate copilul tău să-și construiască încrederea prin experiențe reale de competență.
Cori Alexandrescu este fondatoarea Be You Club și specialist în dezvoltarea holistică a copilului prin mișcare. Cu peste 15 ani de experiență în lucrul cu copii și familii, Cori ajută părinții să înțeleagă nevoile reale ale copiilor lor și să creeze un mediu în care aceștia pot să înflorească natural.